răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. Vezi definitia »

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”. Vezi definitia »

răncăluí (-uésc, -ít), vb. – A rage, a mugi. Creație expresivă, cf. boncălui. Vezi definitia »

CONTRIBUÍ, contríbui, vb. IV. Intranz. A-și aduce contribuția (morală sau materială), a participa la o acțiune comună; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. – Din fr. contribuer, lat. contribuere. Vezi definitia »

întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese. Vezi definitia »