SURDITÁTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. ♦ Surditate psihică = imposibilitate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbală = afazie caracterizată prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. [Cf. fr. surdité, lat. surditas]. Vezi definitia »

SIMPLICITÁTE s. f. simplitate. (< fr. simplicité, lat. simplicitas) Vezi definitia »

ELECTROCAPILARITÁTE s. f. fenomen care se produce atunci când, în polarizarea electrozilor, unul dintre aceștia este constituit dintr-un menisc de mercur. (< fr. électrocapillarité) Vezi definitia »

DECIDABILITÁTE s. f. caracterul unui sistem ipotetico-deductiv contradictoriu și complet. (< fr. décidabilité) Vezi definitia »

ȘTRENGĂRÉȘTE adv. Ca un ștrengar, în felul ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -ește. Vezi definitia »