EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca. Vezi definitia »

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. Vezi definitia »

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila. Vezi definitia »

TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. Vezi definitia »

AFRETÁRE s. f. Acțiunea de a afreta. Vezi definitia »