Definita cuvantului ascultare
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ascultare
supraveníre, s.f. (înv.) venire pe neașteptate; survenire. Vezi definitia »
SENSIBILIZÁRE, sensibilizări, s. f. Acțiunea de a (se) sensibiliza și rezultatul ei. ♦ Scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celulă, țesut, organ, organism) față de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Mărire a sensibilității unui instrument de măsură, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza. Vezi definitia »
retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri Vezi definitia »
DENEGÁRE s.f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegație, tăgăduială. ◊ (Jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată. [< denega]. Vezi definitia »
VERMUTIZÁRE s. f. Acțiunea de a vermutiza. – V. vermutiza. Vezi definitia »