pínten (pínteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34). Vezi definitia »

SPERMATOGÉN, -Ă adj. 1. care produce celule germinale mascule. 2. care produce semințe. (< fr. spermatogène) Vezi definitia »

TOT-TERÉN adj. invar. (Despre un vehicul sau o mașină) Capabil a circula și pe teren accidentat. [Cf. fr. tout-terrain]. Vezi definitia »

MUCIGÉN, -Ă I. adj. (despre glande) care secretă mucus. II. s. n. glicoproteidă secretată de celulele țesutului mucos. (< fr. mucigène) Vezi definitia »

SPUMOGÉN s.n. Stabilizator de spumă utilizat în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. ♦ Spumant. [< spumă + -gen]. Vezi definitia »