SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime. Vezi definitia »

CEȘME, Bătălia de la ~, bătălie desfășurată în golful Ceșme, de pe țărmul turcesc al Mării Egee (iun. 1770), în timpul Răboiului Ruso-Turc (1768-1774), în care flota rusă a distrus pe cea turcă. Vezi definitia »

HÉRME s.f.pl. (Ant.) Stâlpi de piatră care se găseau de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermés, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comerțului, protector al călătorilor]. Vezi definitia »

ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. Vezi definitia »

FRĂGEZÍME s. f. Însușirea de a fi fraged. ♦ Prospețime, gingășie, finețe, delicatețe. – Fraged + suf. -ime. Vezi definitia »