Definita cuvantului învârtitură
ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu învârtitură
ABSÍDĂ, abside, s.f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida. Vezi definitia »
geană, gene s. f. atenție sporită; filaj. Vezi definitia »
PRESCLERÓZĂ s.f. (Med.) Stare morbidă care precedă sclerozarea unui țesut. [< fr. présclérose]. Vezi definitia »
váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva). Vezi definitia »