suptșpán, suptșpáni, s.m. (reg.) subprefect. Vezi definitia »

LUSITANIÁN s.n. (Geol.) Al treilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. lusitanien, cf. Lusitania – numele antic al Portugaliei]. Vezi definitia »

ARIERPLÁN s. n. linie de perspectivă la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan. ◊ (fig.) în ~ = într-o poziție inferioară, în umbră. (< fr. arrière-plan) Vezi definitia »

aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια. Vezi definitia »

SICILIÁN, -Ă, sicilieni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparține sicilienilor (I 1) sau Siciliei, privitor la sicilieni sau la Sicilia. 3. Adj. (În sintagma) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de șah. II. 1. Subst. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la formațiile și la etajul sicilianului (II 1 ). III. S. f. Vechi dans italian cu o mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios și pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano. Vezi definitia »