beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII). Vezi definitia »

IGIÉNIC, -Ă adj. referitor la igienă; potrivit regulilor de igienă. (< fr. hygiénique) Vezi definitia »

TORÁCIC, -Ă adj. referitor la torace. (< fr. thoracique) Vezi definitia »

PIROGÁLIC adj. (În sintagma) Acid pirogalic = pirogalol. – Din fr. pyrogallique. Vezi definitia »

CUADROFÓNIC, -Ă, cuadrofonici, -ce, adj. De cuadrofonie. [Scris și: quadrofonic] – Din fr. quadrophonique. Vezi definitia »