CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. Vezi definitia »

știrbeálă, știrbéli, s.f. (reg.) 1. știrbitură (loc gol între dinți). 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. Vezi definitia »

REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence) Vezi definitia »

TÂROÁGĂ, târoage, s. f. (Reg.) Cocioabă, dărăpănătură. Vezi definitia »

crústă (crúste), s. f. – Coajă. Lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (sec. XIX). – Der. crustaceu, s. m., din fr.; încrusta, vb., din fr. Vezi definitia »