decădeá (decád, decăzút), vb. – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa. Format de la cădea pe baza fr. déchoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadență, s. f.; decadentism, s. n. Vezi definitia »

muchelemeá, mucheleméle, s.f. (înv.) consfătuire, dezbatere. Vezi definitia »

Denumirea engleză pentru curcuma (Curcuma domestica). Vezi definitia »

Moartea naturala (programata) a unei celule. Vezi definitia »

mandaneá (mandanéle), s. f. – Bandă de la masa de biliard. Tc. mandane (Candrea; Scriban). După Loebel 61 și Lokotsch 1390, din tc. mandar „zăvor”, care pare mai puțin probabil. Vezi definitia »