proorátec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir. Vezi definitia »

ȘOÁREC s. m. v. șoarece. Vezi definitia »

CHEC, checuri, s.n. Prăjitură realizată dintr-o compoziție obținută prin simpla amestecare a ingredientelor (făină, unt, ouă, zahăr, praf de copt), coaptă de obicei într-o formă dreptunghiulară; poate fi simplu sau cu adaos de cacao, fructe confiate, stafide sau rahat; engl. cake (= prăjitură). Vezi definitia »

șpec s.m. (înv. și reg.) slănină: (în expr.) a băga la șpec (pe cineva) = a pune la butuc (în obezi). Vezi definitia »

REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). (< germ. Reck) Vezi definitia »