ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun. Vezi definitia »

UNI¹- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-. Vezi definitia »

IGNI- elem. „foc”. (< fr. igni-, cf. lat. ignis) Vezi definitia »

odîrní (-nésc, -ít), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea). Vezi definitia »

GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec. Vezi definitia »