Definita cuvantului jep
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jep
xeqamqiiep atqzzfabsr, <a href=„http://collaborationproject.org/display/~bakersharmilastonewall”>kamagra prezzo</a>, [url=„http://collaborationproject.org/display/~bakersharmilastonewall”]kamagra prezzo[/url], http://collaborationproject.org/display/~bakersharmilastonewall kamagra prezzo, ococdl, <a href=„http://www.wikipatterns.com/display/šclumstreetsboro”>compra levitra generico</a>, [url=„http://www.wikipatterns.com/display/šclumstreetsboro”]compra levitra generico[/url], http://www.wikipatterns.com/display/šclumstreetsboro compra levitra generico, ÖO, Vezi definitia »
AMENHOTEP (AMENOPHIS), numele a patru faraoni ai Egiptului Antic din dinastia 18. Mai importanți: 1. A. III (c. 1400-1362 î. Hr.), ultimul mare faraon al Regatului Mijlociu, inițiatorul a numeroase construcții la Karnak și Teba (Coloșii lui Memnon). 2. A. IV Ehnaton (c. 1361-1340 î. Hr.), soțul Nefertitei și tatăl lui Tutankhamon. A efectuat o importantă reformă religioasă, înlocuind cultul lui Amon-Ra cu cel monoteist al lui Aton. A mutat capitala de la Teba la Akhetaton (Amarna), noul oraș construit de el. Vezi definitia »
STEP s.n. 1. Fiecare combinație dintre mișcările picioarelor și ale corpului constituind o singură unitate a dansului sau un tip care se repetă. 2. Formă de execuție a unor dansuri de origine negro-americană, ale cărei tehnici se bazează pe bătăi ritmice sincopate ale vârfului și tocului pantofilor; melodia acestui dans. [< engl., fr. step]. Vezi definitia »
ALEP (ALEPPO, HALAB), oraș în N Siriei; 1,31 mil. loc. (1989). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Ind. ușoară (textilă) și alim.; ciment. Universitate. Celebră citadelă arabă din ev. mediu; moschei. A cunoscut, succesiv, stăpînirea statelor hittit, Mitanni, Egipt (milen. 3-2 î. Hr.), a perșilor (6-4 î. Hr.); inclusiv prov. romană Siria (64 î. Hr.), apoi în Imp. Bizantin. Cucerit de arabi (636). În sec 12-13, a cunoscut o perioadă de înflorire. Încorporat Imp. Otoman în 1516. A decăzut după deschiderea Canalului Suez. În primul război mondial cucerit de Aliați (1918). În 1920 întră în componența Siriei. Vezi definitia »
cep (cépuri), s. n.1. Butuc de viță de vie. – 2. Creangă de brad sau nod lăsat de aceasta cînd este smulsă de pe trunchi. – 3. Nod. – 4. Dop, canea. – 5. Știft, pivot, bulon. – 6. Scobitură a unei bîrne care se îmbină cu capătul alteia. – Mr. cep, megl. čomp, istr. țep. Probabil rezultat din întîlnirea lat. cippus cu bg. čep, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Pușcariu 333; Candrea-Dens., 303; REW 1935; Conev 63; DAR. Corespondența sensurilor cu cuvintele romanice (it. ceppo „cep”; abruz. tšeppe „canea”; fr. cep; prov., cat. cep; sp., port. cepo) indică faptul că rom. continuă aceeași tradiție. Pe de altă parte cuvintele sl. corespunzătoare (bg., slov., ceh. čep, sb. čepa, pol. czop, rut. čip, rus. čop) nu sînt cu adevărat sl. și, după Berneker 143, provin din it. cippo (pol. poate din germ.), astfel încît trebuie să fie termeni relativ moderni. Totuși, este probabil să se fi produs o contaminare între cuvîntul lat. și cel sl. (cf. Pușcariu, Lr., 281). Der. cepău, s. n. (canea); cepos, adj. (noduros), cf. sl. čepuratŭ „noduros”; cepar, s. n. (burghiu, sfredel); cepurar, s. n. (burghiu); cepui, vb. (a tăia crengile unui arbore; a face cepuri; a pune cep la un butoi); cepuitor, s. n. (rindea de făcut canele); cepărit, s. n. (înv., impozit plătit pe cîrciumi). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z