háină (háine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »

TARANTÉLĂ² s. f. v. tarantulă. Vezi definitia »

CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi. Vezi definitia »

CHÍBLĂ s. f. 1. vas de oțel cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl. Kibble) Vezi definitia »

sămăluiálă, sămăluiéli, s.f. (înv.) 1. calcul, socoteală; apreciere, estimare numerică, cantitativă, valorică. 2. numărare. 3. gândire, chibzuire, judecare, raționare. Vezi definitia »