ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor]. Vezi definitia »

ADAMELLIT (‹ n. pr. Adamello, Alpi) s. n. Rocă magmatică intrusivă, cu compoziție intermediară între granit și granodiorit; monzonit. Vezi definitia »

CASITERÍT s. n. bioxid natural de staniu. (< fr. cassitérite) Vezi definitia »

POCÂLTÍT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti. Vezi definitia »

AEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care trăiește pe alte plante fără să le extragă lor sau solului hrana. [< fr. aérophyte]. Vezi definitia »