FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței de vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification. Vezi definitia »

MECANOTERAPÍE s.f. Tratamentul unor boli prin masaj, gimnastică etc. [Gen. -iei. / < fr. mécanothérapie, cf. fr. mécanique, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

STEREOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei bazată pe procedeul fotografiilor duble, care dă posibilitatea să se obțină nu numai contururile diferitelor obiecte, ci și înălțimile lor. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophotogrammétrie. Vezi definitia »

DISCHEZÍE s. f. defecație dificilă. (< fr. dyschésie) Vezi definitia »

ARHEOCHIMÍE s. f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] – Arheo[logie] + chimie. Vezi definitia »