AGROPEDOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire a fertilității solurilor. (< fr. agropédologie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio]. Vezi definitia »

PNEUMATURÍE s.f. (Med.) Emisiune de gaze de fermentație prin urină. [Gen. -iei. / < fr. pneumaturie]. Vezi definitia »

MACROBRAHÍE s.f. (Anat.) Dezvoltare excesivă a brațelor. [Gen. -iei. / < fr. macrobrachie, cf. gr. makros – mare, lat. brachium – braț]. Vezi definitia »

Eredopatologie este stiinta care descrie metodele de studiu in ereditate, aspecte de analiza genetica si farmacogenetica. Vezi definitia »