PIZMĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, pizmătăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -ăreț. Vezi definitia »

CÂȚ interj. Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze. Vezi definitia »

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț. Vezi definitia »

orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »