MONOFAGÍE s. f. Mod de nutriție bazat pe un singur tip de hrană. – Din fr. monophagie. Vezi definitia »

oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »

HIPERTERMÍE s.f. Creștere anormală a temperaturii corpului. [Gen. -iei. / < fr. hyperthermie, cf. gr. hyper – peste, therme – căldură]. Vezi definitia »

SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeași frecvență. 2. Caracteristică temperamentală constând în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

REOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr. rhéométrie) Vezi definitia »