INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif]. Vezi definitia »

PROHIBITÍV, -Ă adj. 1. care aplică prohibiția; prohibitoriu. 2. care exprimă o interdicție. (< fr. prohibitif) Vezi definitia »

DIVERSÍV, -Ă adj. 1. de diversiune. 2. de distracție, amuzant. (< it. diversivo) Vezi definitia »

CONVÍV, -Ă s.m. și f. Comesean; invitat la masă. [< fr. convive, cf. it., lat. conviva]. Vezi definitia »

OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Vezi definitia »