ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ. Vezi definitia »

VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »

AMIBOCÍT s.n. Celulă vie care prezintă caracterele amibelor. [< fr. amibocyte]. Vezi definitia »

SPOROZOÍT s.m. (Biol.) Stadiu final al sporogoniei la sporozoare. [Pron. -zo-it. / < fr. sporozoïte]. Vezi definitia »

INCÍPIT s.n. Notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. [< lat. (hic) incipit – (aici) începe]. Vezi definitia »