pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci). Vezi definitia »

smiárță, smiárțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță. Vezi definitia »

ATEBRÍNĂ s. f. derivat al acridinei, în combaterea malariei și a teniazei. (< fr. atébrine) Vezi definitia »

DIENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a diencefalului. (< fr. diencéphalite) Vezi definitia »

PERIOSTÓZĂ s.f. Tumefiere a periostului în urma unei periostite. [< fr. périostose]. Vezi definitia »