DIPLOGENÉZĂ s.f. Monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuși într-un singur corp. [< fr. diplogenèse, cf. gr. diploos – dublu, genesis – generație]. Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ s. f. 1. prezentare procentuală a diferitelor componente celulare din măduva osoasă. 2. radiografie a măduvei. (< fr. myélogramme) Vezi definitia »

doágă (doáge), s. f. – Bucată de lemn încovoiată care formează corpul unor vase. – Mr., megl. doagă, istr. (duge). Lat. doga, din gr. δοχή (Cihac, I, 78; Diez, I, 155; Pușcariu 536; Candrea-Dens., 501; REW 2714); cf. it., prov., cat., sp. doga, fr. douve, și alb. dogë, ngr. δόγα, ντούγα, sb., mag. duga (istr. provine din sb.). După Cihac, II, 96, ar proveni din sl., cu toate că admisese înainte proveniența din lat.; aceasta este și opinia lui Miklosich, Slaw. Elem., 21. – Der. dogar, s. m. (persoană care face butoaie), care poate fi reprezentant direct al lat. dogārius (Pușcariu 539; Densusianu, Hlr., I, 159; REW 2715), sau mai probabil der. intern, cu suf. -ar; dogar, s. n. (teslă); dogărie, s. f. (atelier unde se lucrează doage); dogi, vb. (a desface doagele butoiului; a deschide, a crăpa; a produce sunetul caracteristic butoaielor crăpate sau clopotelor stricate; despre voce, a suna răgușit). Vezi definitia »

váncină, váncine, s.f. (pop.) vârtelniță. Vezi definitia »

SCROBEÁLĂ, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte (după spălare); apret. 2. (În sintagma) Scrobeală albastră = albăstreală (2). – Din bg. skrobjala. Vezi definitia »