MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton]. Vezi definitia »

ZOOPLANCTÓN s.n. (sil. -planc-) Vezi definitia »

FITOPLANCTÓN s. n. plancton vegetal. (< fr. phytoplancton) Vezi definitia »

BAZÓN s. n. bucată de stofă, piele sau pânză aplicată pe turul pantalonilor sau chiloților, pentru a-i întări. (după fr. basane) Vezi definitia »

SAUVIGNON [SO-VI-NIÓN] s. n. soi de viță de vie din Franța, cu ciorchinii mici, cilindrici, îndesați și boabe verzui, ușor transparente. ◊ vin din acest soi de viță. (< fr. sauvignon) Vezi definitia »