CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală. Vezi definitia »

SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque. Vezi definitia »

PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile]. Vezi definitia »

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec. Vezi definitia »

pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat. Vezi definitia »