LUCÁRNĂ, lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din fr. lucarne. Vezi definitia »

VÁRVĂ s. f. depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuaternar, ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. (< fr. varve) Vezi definitia »

ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație) Vezi definitia »

MOȘIERÍȚĂ, moșierițe, s. f. Moșiereasă. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -iță. Vezi definitia »

INCONSTÁNȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia) Vezi definitia »