jépșă, jépși, s.f. (reg.) lac lungăreț și puțin adânc; jepcă. Vezi definitia »

SPERMOTÉCĂ s. f. 1. totalitatea învelișurilor unui fruct. 2. peretele capsulei vegetale. (< lat. spermotheca) Vezi definitia »

ACROTÉRĂ s. f. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion) Vezi definitia »

brîncă (-ci), s. f. – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la pl.). Lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciș, adv. (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, s. f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s. f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, s. f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s. f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10). Vezi definitia »

ARTERIOSCLERÓZĂ s. f. Boală caracterizată prin îngroșarea și sclerozarea pereților arterelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériosclérose. Vezi definitia »