RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire]. Vezi definitia »

SACRÁRIU s.n. (Ant.) Loc de rugăciune în casele romane. ♦ Parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. [Pron. -riu. / < lat. sacrarium]. Vezi definitia »

PARTÍU s. n. concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, pictură, sculptură sau decorație privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. (< fr. parti) Vezi definitia »

FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium]. Vezi definitia »

CAPRÍCIU, capricii, s. n. 1. Dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană¹, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta. [Var.: (înv.) capríț s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio. Vezi definitia »