Definita cuvantului capriciu
CAPRÍCIU, capricii, s. n. 1. Dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta. [Var.: (înv.) capríț s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu capriciu
higíu, higíuri, s.n. (reg., înv.) crâng, pădurice. Vezi definitia »
CONSISTÓRIU s. n. 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire) Vezi definitia »
STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu. Vezi definitia »
EURÓPIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. e-u-ro-piu, var. europium s.n. / < fr. europium]. Vezi definitia »
AUTOȘASÍU, autoșasiuri, s. n. 1. Șasiu pentru autovehicule. 2. Șasiu lipsit de caroserie. [Pr.: a-u-] – Auto2 + șasiu. Vezi definitia »