PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

METABOLIZÁT, -Ă, metabolizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care a fost transformat prin procesul de metabolism. – V. metaboliza. Vezi definitia »

ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula. Vezi definitia »

PRINȚIPÁT s. n. v. principat. Vezi definitia »

ÎNCHIONDORÁT, -Ă, închiondorați, -te, adj. (Reg.) Care privește chiondorâș, încruntat, posomorât; îmbufnat. – V. închiondora. Vezi definitia »