1.animal domestic . 2.jignire adresata intre oameni Vezi definitia »

OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital. Vezi definitia »

tefál s. n. Vezi definitia »

INFORMÁL, -Ă adj. (Rar) Neceremonios, neoficial, simplu. ♦ (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ♦ (Despre artiști) Care practică astfel de pictură. [Cf. engl. informal, fr. informel]. Vezi definitia »

VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf]. Vezi definitia »