șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar). Vezi definitia »

CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera]. Vezi definitia »

POLIETILÉNĂ s.f. Masă plastică obținută prin chimizarea produselor petroliere și a gazelor de sondă și de cracare, utilizată în industria de ambalaje și a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyéthylène]. Vezi definitia »

RÁBLĂ, ráble, s. f. ~ (etim. incertă; relaționat cu sb. rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot) Vezi definitia »

CẮTRĂ prep. v. către. Vezi definitia »