Definita cuvantului mănăstire
MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s. f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv.) monastire, s. f.] – Din sl. monastyrí.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănăstire
DESERVÍRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1. Vezi definitia »
CONTRAPREGĂTÍRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei inamicului și în scopul zădărnicirii acesteia. – Contra1 + pregătire. Vezi definitia »
ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura. Vezi definitia »
TELECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a telecomanda; teledirijare. [< telecomanda]. Vezi definitia »
nădăíre, nădăíri, s.f. (înv.) 1. nădejde. 2. presimțire. 3. instabilitate, inconstanță, oscilație. 4. dumirire. Vezi definitia »