Definita cuvantului mărgăritar
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărgăritar
TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares]. Vezi definitia »
scărár, scărári, s.m. (reg.) meșteșugar care face scări. Vezi definitia »
INTRAARTICULÁR, -Ă adj. în, din interiorul unei articulații. (< fr. intra-articulaire) Vezi definitia »
MICROGLOSÁR s.n. Glosar care înregistrează vocabularul specific unei activități, unei meserii etc. [< fr. microglossaire]. Vezi definitia »
PEDICULÁR, -Ă adj. Referitor la păduchi, de păduchi. [Cf. fr. pédiculaire]. Vezi definitia »