ciup (ciúpi), s. m. – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit). Vezi definitia »

PÍCUP s.n. 1. Doză electromagnetică pentru reproducerea electrică a discurilor, atașată unui patefon. 2. Patefon electric care, pus în legătură cu un amplificator și cu un difuzor de radio, poate transmite sunetele înregistrate pe discuri; electrofon. [Pl. -uri, scris și pick-up. / < engl. pick-up]. Vezi definitia »

CHECK-UP TȘEC-ÁP/ s. n. inv. examen medical constând dintr-un ansamblu de probe prelevate sistematic și permanent pentru a aprecia starea organelor și funcționarea lor. (< engl. check-up) Vezi definitia »

MAKE-UP [MÉIC-AP] s.n. machiaj al feței. (< engl. make-up) Vezi definitia »

MICROGRÚP, microgrupuri, s. n. (În sociologie) Grup (2) mic. – Micro¹ + grup. Vezi definitia »