Definita cuvantului miocen
MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miocen
AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen) Vezi definitia »
stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »
GÚLDEN, guldeni, s. m. 1. Monedă de aur sau de argint, care a circulat în mai multe țări din Europa. 2. Principala unitate monetară din Olanda; florin. – Din fr. gulden. Vezi definitia »
ALBUMINOGÉN, -Ă adj. care produce albumină. (< engl. albuminogenous) Vezi definitia »
Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre, cu gâtul lung si arcuit; pasăre care face parte din acest gen. Vezi definitia »