Definita cuvantului alocuțiune
ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu alocuțiune
ENUCLEAȚIÚNE s.f. v. enucleație. Vezi definitia »
FEDERAȚIÚNE s.f. v. federație. Vezi definitia »
REFRACȚIÚNE s. f. v. refracție. Vezi definitia »
DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere) Vezi definitia »
INVOCAȚIÚNE s.f. v. invocație. Vezi definitia »