Definita cuvantului numărător
NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu numărător
ANTERIÓR, -OÁRE adj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. ♦ Situat în față. ♦ (Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. antérieur, it. anteriore, lat. anterior]. Vezi definitia »
VIRATÓR s. n. (mar.) dispozitiv de virare a parâmelor. (< vira + -tor) Vezi definitia »
CONCENTRATÓR s. n. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicație de joasă viteză pe o singură linie. (<engl. concentrator) Vezi definitia »
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. Vezi definitia »
FOTORESTITUITÓR s.n. Aparat folosit pentru fotorestituție. [Cf. fr. photorestituteur]. Vezi definitia »