DIBÁZIC adj. (despre acizi) care posedă două funcții bază; bibazic. (< fr. dibasique) Vezi definitia »

PSAMÍTIC, -Ă adj. (despre roci) format din psamite. (< fr. psammitique) Vezi definitia »

HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique. Vezi definitia »

caíc (caíce), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi. Vezi definitia »

TOPOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la topologie, de topologie. [< fr. topologique]. Vezi definitia »