Definita cuvantului obleț
OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obleț
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. Vezi definitia »
pomíț, pomíți, s.m. (reg.) dud, pomițar. Vezi definitia »
ȘNURULÉȚ, șnurulețe, s. n. Diminutiv al lui șnur. – Șnur + suf. -uleț. Vezi definitia »
păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »
ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea. Vezi definitia »