cóțcă s. f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie). Vezi definitia »

DUMNEZEOÁICĂ s. f. (Rar) Zeiță. – Din dumnezeu + suf. -oaică. Vezi definitia »

TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica. Vezi definitia »

CONCHILIOCULTÚRĂ s. f. creșterea scoicilor. (<fr. conchylioculture) Vezi definitia »

BARÁNGĂ s. f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită și urlă înaintea celorlalți. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang. Vezi definitia »