JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui¹. Vezi definitia »

leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149. Vezi definitia »

muscărít, muscărítă, muscăríți, muscăríte, adj. (reg.) 1. pătat, murdărit de muște. (s.f.) loc la umbră ferit de muște, unde stau vitele la prânz. Vezi definitia »

necioplit Vezi definitia »

pomisít, -ă, adj. (reg.) 1. zgârcit, avar. 2. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) uscat ca o poamă, îmbătrânit înainte de vreme; slăbit, stafidit, zbârcit, pomit. Vezi definitia »