portăríe, portăríi, s.f. (înv.) 1. meseria, funcția de portar. 2. (înv.) funcția, demnitatea, rangul de portar al curții domnești, de boier cu acest rang. Vezi definitia »

ACEFALOCHIRÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a mâinilor. (< engl. acephalochiria) Vezi definitia »

SEISMOTAXÍE s. f. reacție pozitivă sau negativă a organismelor față de acțiunea unor agenți mecanici. (< fr. séismotaxie) Vezi definitia »

VELOGRAFÍE s. f. procedeu de tipar înalt prin care se obțin tipare de artă asemănătoare cu cele obținute prin fotogravură; autogravură. (< fr. vélographie) Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul în celălalt), rămân neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalității unei compoziții. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio]. Vezi definitia »