ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore) Vezi definitia »

OBÓR², oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”. Vezi definitia »

numeratór, numeratóri, s.m. (înv.) numărător. Vezi definitia »

PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană fața unui obiect. [< plana + -tor]. Vezi definitia »

ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur]. Vezi definitia »