Definita cuvantului onomatopee
ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e. – Pl. și onomatopei] – Din fr. onomatopée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomatopee
OLIGOMENORÉE s.f. (Med.) Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine etc. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. oligoménorrhée]. Vezi definitia »
UVÉE s.f. Strat pigmentar al irisului (I 1). (din fr. uvée) Vezi definitia »
ROZACÉE1 s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées]. Vezi definitia »
FRAMÉE s.f. Lance de luptă la vechii franci. [Pron. -me-e. / < fr. framée]. Vezi definitia »
AMBARDÉE s. f. abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă. (< fr. embardée) Vezi definitia »