TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »

BIMOLECULÁR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (Fiz., Chim.) Cu două molecule. – Din fr. bimoléculaire. Vezi definitia »

poponar, poponari s. m. (vulg., peior.) homosexual. Vezi definitia »

MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar. Vezi definitia »

PARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire]. Vezi definitia »