Definita cuvantului organic
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism1, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adv.; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism1; indisolubil. 3. (Despre substanțe, materii, etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora. – Din lat. organicus, fr. organique
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu organic
ETNOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la etnogeneză. [Cf. germ. ethnogenetisch]. Vezi definitia »
AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. [< fr. axiomatique]. Vezi definitia »
PLEBÉIC, -Ă, plebeici, -ce, adj. (Rar) Al plebei (1), de plebe (1). [Pr.: -be-ic] – Plebe + suf. -ic. Vezi definitia »
SEMIPORTÍC s. n. (constr.) aparat de ridicat, având o șină de rulare pe sol și alta fixată de o construcție. (< fr. semi-portique) Vezi definitia »
ANTROPOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la antropografie. [< fr. anthropographique]. Vezi definitia »