Definita cuvantului pănură
PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pănură
FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture]. Vezi definitia »
CÍSTRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, folosit în secolele XVI-XVII. [< fr. cistre]. Vezi definitia »
DACÍTĂ s. f. exploziv în mine, care nu aprinde grizuul. (< fr. dacite) Vezi definitia »
AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate). 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave. Vezi definitia »
negráică s.f. (reg.) numele unei specii de ciocănitoare; chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, sușcă, țipătoare, horoi-de-brad, vârdare-neagră. Vezi definitia »