pricáznic, -ă, adj. (înv.) care aduce nenorocire, care pricinuiește moartea; funest. Vezi definitia »

SINCRONÍSTIC, -Ă adj. (Despre scrieri cu caracter istoric) Care expune și studiază evenimentele sincronic. [Cf. fr. synchronistique, germ. synchronistisch]. Vezi definitia »

EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. Vezi definitia »

CALORÍFIC, -Ă adj. Care emană, care dezvoltă căldură. ◊ Putere calorifică = cantitatea de căldură dezvoltată de 1 kg de combustibil care arde complet. [< fr. calorifique, cf. lat. calor – căldură, facere – a face]. Vezi definitia »

CRIPTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la criptologie. [< fr. cryptologique]. Vezi definitia »